Avînd în vedere situaţii din cele mai complexe şi diferite din domeniul asistenţei sociale, centrate pe protecţia pesoanelor abandonate, neglijate, abuzate, cu dizabilităţi fizice sau psihice, vagabonzi, a săracilor, a bătrînilor cu pensii mici, bolnavi, fără ajutor din familie, a şomerilor pe termen lung, Instituţia avocaţilor parlamentari şi-a dezvoltat în activitatea sa un ansamblu de metode şi tehnici proprii întru asigurarea garantării respectării drepturilor persoanelor ce necesită îngrijire specială.
 
Obiectivul principal al asistenţei sociale este protejarea persoanelor care, din motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să-şi asigure nevoile sociale, să-şi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru integrarea socială.

În acest sens, instituţiile publice specializate ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi al organizaţiilor societăţii civile sunt cele ce cuprind drepturi acordate în bani sau în natură, precum şi servicii sociale.

La acest capitol vrem să conturăm importanţa instituţiilor de profil, după cum sunt azilurile de bătrâni, casele internat şi centrele de plasament şi reabilitare a persoanelor cu statut social special, care din ce în ce mai mult merg pe ideea de a ţine bolnavii în mediul familial, unde se presupune că sînt înconjuraţi de afecţiune şi sînt mai bine îngrijiţi decît în astfel de unităţi.

Promovând ideea, că toţi membrii societăţii, inclusiv persoanele cu statut social special, se bucură de aceleasi drepturi ale omului - care includ drepturile civile, politice, sociale si culturale prevăzute atât de tratatele internaţionale, cât şi naţionale, Instituţia avocaţilor parlamentari condamnă abuzurile şi discriminarea în instituţiile specializate în asistenţă socială şi susţine intenţia Centrului de Resurse Juridice si Interights de a înainta plângere la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în interesele a cinci pacienţi decedaţi la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare, in perioada ianuarie-februarie 2004 (cazul Malacu şi alţii v Romania, 55093/09).

La data de 11 decembrie 2009, către CEDO a fost înaintată plângerea în numele celor patru femei şi un bărbat,  care sufereau de diverse probleme de sănătate mintală si care au petrecut perioade lungi, in unele cazuri toata viata, in instituţii de ingrijire socială.

Cauzele decesului celor cinci victime au ţinut atât de slaba ingrijire medicală si tratament necorespunzator, cît si de condiţiile de viaţă extrem de precare, inclusiv hrana si caldura insuficiente.

Totodată, cazul dat relevă o imagine cuprinzătoare a dimenisiunii abuzurilor neverificate care au loc in instituţiile de ingrijire socială, ca si discriminarea adanc inradacinată faţă de  persoanele cu dizabilitati mintale practicată de autorităti, inclusiv de catre medici si personalul din spitale, de catre propriile lor comunităţi si de publicul larg.

Ţinând cont de vizitele efectuate de către Avocatul parlamentar  la azilurile de bătrâni din republică şi monitorizările efectuate de către Instituţia avocaţilor parlamentari pe perioada 2008-2009, cazul nominalizat reflectă în esenţă situaţia în Republica Moldova ale beneficiarilor de servicii acestor tipuri de instituţii.

 Se consideră că anume în cadrul acestor centre, persoanelor cu statut social special, bătrînilor bolnavi sau singuratici li se oferă îngrijire, hrană, tratament etc., în realitate însă, relaţiile dintre beneficiari şi personalul instituţiilor de profil sunt destul de tensionate, în unele cazuri bătrînii sunt trataţi cu umilinţă şi cu o vădită agresivitate. Reparaţiile, în special al azilurilor se efectuează doar în locuri de utilitate publică, pe cînd odăile în care stau beneficiarii nu au fost vopsite şi văruite încă din anii ‘90 ai secolului trecut, pereţii fiind în mucegai. Aerul din camerele beneficiarilor este foarte greu şi dificil de inspirat, fapt ce face imposibilă prezenţa în ele mai mult de cîteva minute, sa nu mai vorbim de odăile în care stau persoanele ţintuite la pat.

Rămîne actuală problema calităţii şi cantităţii hranei, fapt invocat de majoritatea covîrşitoare a beneficiarilor. Specialiştii consideră că nu există temei pentru nemulţumirea beneficiarilor în acest sens, cantitatea şi calitatea mîncării corespunde întru-totul standardelor stabilite de legislaţia în vigoare, fapt cu care nu sunt de acord beneficiarii.

Sunt înregistrate şi multe obiecţii cu privire la asistenţa medicală. Este invocată atitudinea pasivă a personalului medical. Aceştia vizitează bătrînii doar o dată în săptămînă, chiar si atunci limitîndu-se la un control superficial bazat doar pe discuţii. Medicii  nu binevoiesc nici să-i prescrie celor ce au nevoie, servicii curente necesare.

Problemele invocate reflectă dealtfel o „faţă nouă” a instituţiilor de îngrijire socială din Republica Moldova, imagine redată de către Instituţia avocaţilor parlamentari în diverse rapoarte de monitorizare ale acestora, în speranţa de a fi observate de autorităţile centrale şi locale. 

Tangenţial, Avocatul parlamentar ţine să atragă atenţie faptului, că cazul Malacu şi alţii v Romania, 55093/09 adresat CEDO, ridică şi problema lipsei accesului la justiţie al persoanelor cu dizabilităţi şi eşecul autorităţilor în a preveni numeroasele abuzuri savârşite asupra persoanelor cu dizabilităţi aflate in instituţiile de îngrijire socială şi în spitalele de psihiatrie.

Reclamanţii cer CEDO să-şi reconsidere cerinţele în materia calităţii procesuale active, astfel incât să permită Centrului de Resurse Juridice sa înainteze plângerea in numele victimelor decedate. Actualele reguli ale Curţii, care prevăd că reclamanţii decedaţi pot fi reprezentaţi doar de familiile lor, reprezintă bariere procedurale in faţa accesului la justitie al persoanelor cu dizabilităţi mintale.

Aceste bariere persistă şi în Republica Moldova atunci când din cauza dificultăţilor mintale şi al statutului său social, acestor persoane le este îngrădit accesul la justiţie prin prisma imposibilităţii revendicării drepturilor (dreptului la proprietate, la asistenţă şi protecţie socială, la sănătate etc.,) acestora în instanţa de judecată.

Legislaţia procedurală naţională prevede, că drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanelor care nu au capacitate deplină de exerciţiu şi ale celor limitate în capacitatea de exerciţiu sînt apărate în instanţă de către părinţi, înfietori, tutori sau curatori, de alte persoane cărora acest drept le este acordat prin lege, însă de multe ori reprezentanţii legali lipsesc sau demonstrează o indiferenţă totală faţă de aceştea, ceea ce joacă rolul său în realizarea intereselor lor personale.

Astfel, în speranţa de a le oferi  ajutorul necesar prin servicii comunitare, autorităţile conduc persoanele vulnerabile către instituţiile de ingrijire socială ori spitale psihiatrice, unde există puţine pârghii procedurale care să le asigure drepturile şi libertăţile fundamentale ori de câte ori este necesar.

Considerând cazul Malacu şi alţii v Romania, 55093/09 adresat CEDO o încercare de a realiza drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor cu statut social special, Avocatul parlamentar ţine să atragă atenţie tuturor instituţiilor de îngrijire socială, azilurilor de bătrâni, spitalurilor de psihiatrie, internatelor psihoneurologice şi centrelor de reabilitare şi plasament de a lua atitudine faţă de circumstanţele invocate, întru prevenirea pe viitor unor astfel de cazuri.

Ţinând cont de cele expuse mai sus, în vederea realizării activităţii avocatului parlamentar, care este menită să asigure garantarea respectării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului conform Legii cu privire la avocaţii parlamentari şi întru prevenirea unei eventuale condamnări a Republicii Moldova la CEDO în sensul nerespectării dreptului constituţional la asistenţă şi protecţie socială,  în limita competenţelor sale, Avocatul parlamentar recomandă: examinarea prezentei note informative;  întreprinderea acţiunilor necesare de informare ale administraţiilor instituţiilor de îngrijire socială din Republica Moldova privind mesajul expus cu obligarea acestora de a verifica şi a crea (în cazul inexistenţei) condiţiile optime de trai, muncă, reabilitare şi asistenţă medico-socială pentru persoanele în vîrstă şi persoanele cu dizabilităţi, beneficiari ai acestor tipuri de instituţii; crearea unui climat psiho-emoţional favorabil pentru persoanele tutelate, asigurarea materială şi socială a lor; asigurarea prestării serviciilor calitative de îngrijire, reabilitare şi asistenţă medico-socială, în conformitate cu necesităţile personale, fizice, clinice, sociale şi spirituale ale beneficiarilor; verificarea condiţiilor sanitaro-igienice, calitatea produselor alimentare şi a hranei, temperaturii aerului odăilor beneficiarilor (dacă corespunde perioadei de iarnă) din cadrul instituţiilor de îngrijire socială; organizarea dezvoltării gospodăriei auxiliare, în măsura posibilităţilor, în vederea îmbunătăţirii calităţii deservirii tutelaţilor; verificarea gradului de siguranţă la incediu şi întreprinderea măsurilor organizatorice, profilactice şi tehnico-ştiinţifice de asigurare împotriva incediilor în cadrul instituţiilor de îngrijire socială; elaborarea şi promovarea proiectelor comune cu organizaţiile naţionale şi internaţionale în domeniul reabilitării socio-medicale a persoanelor vîrstnice şi a persoanelor cu disabilităţi; depistarea problemelor şi impedimentelor în cadrul activităţii instituţiilor ce duc la imposibilitatea de a realiza sarcinile de bază şi obiectivele acestora întru asigurarea respectării drepturilor constituţionale ale persoanelor cu statut social special.

Despre rezultatele examinării şi acţiunile întreprinse rugăm să informaţi Avocatul parlamentar în termen de 30 zile.